Scrisori de dragoste celebre:De la regele Henry al VIII-lea pt. Anne Boleyn

An 1528

Rascolindu-ma, continutul scrisorilor tale de dragoste m-au trecut printr-o grea agonie, nestiind cum sa le interpretez, in unele locuri imi pareau in defavoarea mea, in favoarea mea in altele… Te implor acum cu toata inima in numele dragostei sa-mi dezvalui gandurile si sufletul tau adevarat; dorul arzator ma obliga sa-ti cer un raspuns caci sunt de mai bine de un an lovit de boala dragostei nestiind daca am castigat sau nu un loc in inima ta, ceea ce m-a impiedicat sa te numesc iubita mea caci daca tu ma iubesti doar cu o dragoste obisnuita acest nume nu este potrivit pt tine, a iubii un rege inseamna mult mai mult decat o iubire obisnuita; dar daca tu esti fidela doar adevarului, loiala iubita si prietena, si ca sa-mi daruiesti trupul si inima ta, care a fost si va fi servitoarea ta loiala, iti promit nu doar ca numele meu se va lega de al tau, dar si ca inima mea sa fie la fel, iar tu unica mea iubita, alungandu-le din mintea si afectiunea mea pe toate inafara de tine, si sa te servesc cu credinta doar pe tine. Te implor sa-mi trimiti un raspuns final la scrisoarea mea, cat de departe sa-ndrazneasca visele mele a zbura? Si daca nu doresti sa-mi raspunzi in scris sa-mi spui un loc unde-l pot auzi din gura ta, un loc unde am sa vin cu inima tremuranda de emotie. Nu mai vreau sa traiesc cu frica de a te pierde.
Scrisoare de dragoste scrisa de mana celui care vrea de bunavoie sa ramana al tau pentru totdeauna. HR Regele Henry VIII (1491 – 1547) al Angliei, a schibat fata atat a politicii cat si a religiei in Europa secolului al XVI-lea. Hotarat sa divorteze de prima sa sotie Catherina de Aragon, Henry s-a despartit de biserica catolica creandu-si propria biserica a Angliei. In 1533 el a divortat de Caterina pentru a se casatorii cu Anne Boleyn. Din pacate afectiunea pe care el si-a exprimat-o in aceasta scrisoare de dragoste nu va dura prea mult, Anne va fi executata pentru infidelitate in 1536.

No Comments

Scrisori de dragoste celebre: De la Juliette pentru Victor Hugo

Vineri, 8 seara

Daca as fi fost o femeie mai desteapta ti-as fi putut descrie pasarea mea maiastra – cum vad in tine unirea frumusetii formei, penajului si cantecului. Ti-as fi spus ca tu esti cea mai mareata minune a tuturor epocilor, si ti-as fi spus numai purul adevar. Dar ca sa asez toate astea in cuvinte potrivite, minunea mea, as avea nevoie de o limba mult mai armonioasa decat cea dezvoltata de specia mea. Nu-ti voi putea spune cat de tare stralucesti si pasarilor cu cantec dulce nu le voi spune cine are cantecul si zborul mai gratios ca al lor. Sunt multuminta sa le las lor placerea de a te insotii si a te privii, asculta si admira, in timp ce mie imi rezerv dreptul de a te iubii, aceasta ar putea fi mai putin imbucurator pentru ureche dar ii ofera o mult mai dulce bucurie inimii. Te iubesc, te iubesc, dragul meu Victor, ti-o spun mereu desi nu reusesc sa-mi exprim niciodata intrega-mi iubire. Te recunosc in toate frumusetile care ma inconjoara si in culori, miresme, sunete armonioase, toate astea pentru mine inseamna tu. Esti superior totului, vad si admir – tu esti totul.! Tu nu esti doar curcubeul cu sapte culori, tu esti lumina insasi, care lumineaza, coloreaza si infrumuseteaza totul. Iata ce esti tu si eu sunt femeia indragostita care te adora.
Juliette

Scrisoare de dragoste de la Juliette Drouet, actrita franceza, pt Victor Hugo, un mare scriitor clasic francez, scrisa in 1835. Juliette i-a scris lui Victor Hugo scrisori de dragoste pasionale timp de mai bine de 50 de ani!

No Comments

Scrisori de dragoste celebre: De la Napoleon Bonaparte pentru Josephine

Decembrie 1795, Paris

Ma trezesc cu mintea umpluta de ganduri pentru tine. Portretul tau si dupa amiaza intoxicanta ce am petrecut-o ieri impreuna mi-au lasat simturile ametite. Dulce, incomparabila Josephine, ce efect ciudat ai asupra inimii mele! Esti suparata? Te simt eu oare trista? Esti ingrijorata?… Sufletul meu suspina cu tristete, si nu va putea exista odihna pentru iubitul tau, dar inca mai exista adunat acolo ceva pentru mine cand urmandu-mi dorintele profunde ce ma coplesesc, beau de pe buzele tale, din inima ta, o dragoste ce ma arde ca focul. Ah! Noaptea trecuta am realizat cu adevarat cat de falsa este imaginea ce mi-o dezvaluie portretul tau. Vei pleca la pranz; te voi vedea in trei ore. Pana atunci, mio dolce amor, o mie de saruturi; dar nu-mi da nici unul inapoi caci imi incing sangele ca focul…
Pe langa faptul ca era un militar stralucit si un conducator de temut, Napoleon Bonaparte (1763 – 1821) a fost un foarte prolific scriitor de scrisori de dragoste. Se spune ca a scris mai bine de 75.000 de scrisori de-a lungul vietii sale, si multe dintre ele pentru frumoasa sa sotie Josephine, atat inainte cat si in timpul marajului lor. Aceasta scrisoare de dragoste scrisa cu putin timp inainte de casatoria lor din 1796 dezvaluie o surprinzatoare tandrete si pasiune din partea viitorului imparat.

Primavara, 1797 Pentru Josephine Nu te mai iubesc, din contra, te detest. Esti o rea, chiar pervesa si stupida, un fel de Cenusereasa. Nu mi-ai scris deloc, tu nu-ti iubesti sotul cu adevarat; cunosti prea bine bucuria pe care scrisorile tale de dragoste i-o aduc si totusi nu te obosesti sa-i scrii macar cateva randuri asternute intr-un sfert de ceas. Ce faci atunci tu toata ziua Doamna? Ce problema e atat de vitala incat te impiedica sa gasesti timpul pentru ai scrie sotului tau credincios? Ce afectiune sufoca si inlatura iubirea, tandretea si dragostea constanta pe care mi le-ai promis mie? Cine poate fi acest nemaipomenit nou iubit care-ti rapeste tot timpul, care-ti stapaneste toate zilele si te impiedica sa-ti oferi toata devotiunea si atentia sotului tau?
Ai grija Josephine; in cea mai linistita noapte usile se vor sparge si acolo voi aparea eu. Intradevar, sunt ingrijorat, iubita mea, pentru ca n-am nici o veste de la tine, scrie-mi imediat o scrisoare de dragoste de patru pagini umplute cu acele cuvinte delicioase care-mi umplu inima de emotie si fericire. Sper sa te strang in brate curand, cand am sa te acopar cu un million de sarutari, arzatoare ca soarele ecuatorial.

Napoleon Bonaparte s-a nascut in insula Corsica. A devenit un ofiter in armata in 1785 si dupa ascensiune rapida a fost promovat ca comandat al armatei tereste in 1795. Dupa o lovitura de stat in 1799, Napoleon devine prim consul iar in 1804 imparat. Intre 1804 si 1810 isi va extinde si consolida un imperiu european. In 1814, urmand infrangerii din Rusia, Napoleon va abdica si va fi exilat pe insula Elba. In 1815 revine la putere dar va fi invins din nou in batalia de la Waterloo si exilat pe insula Sf. Elena unde va muri in 1821.

3 Comments

Scrisori de dragoste celebre: De la Lordul Byron pentru Lady Caroline Lamb

August 1812

Draga mea Caroline,
Daca lacrimile pe care tu le-ai vazut si stii ca nu sunt capabil sa m-i le interzic, daca agitatia pe care o simt langa tine, agitatie pe care cu siguranta ai simtit-o in aceasta foarte, foarte emotionanta aventura, nu s-a declansat decat in momentul in care te-am lasat sa te apropii de mine, daca tot ce am spus si am facut, si sunt pregatit sa spun si sa fac inca si mai multe, nu ti-au dovedit indeajuns care sunt adevaratele mele sentimente ce-ti sunt fidele pentru totdeauna, atunci iubita mea nu mai am alte dovezi sa-ti arat. Dumnezeu stie ca doresc numai fericirea ta si cand voi renunta la tine, sau mai degraba cand tu, dintr-un simt al datoriei fata de sot si mama, ma vei parasi, vei intelege adevarul a ceea ce ti-am promis mereu: ca nici una, nici prin cuvinte nici prin simtaminte, nu va ocupa locul in inima mea care este si va fi locul sacru inchinat tie, pana voi ajunge nimic. N-am cunoscut niciodata pana in acel moment nebunia dragostei – draga si iubita prietena – nu ma pot exprima – acesta nu este un moment pentru cuvinte – dar am sa am mandria, placerea melancolica, de a suferii ceea ce tu cu greu poti concepe, caci nu m-ai cunoscut cu adevarat. Sunt acum pe cale sa plec cu o inima grea pentru ca aparitia mea in aceasta dupa amiaza sa impiedice aparitia oricarei povesti absurde pe care evenimentele de azi ar putea-o provoca. Oare crezi tu acum ca sunt rece, distant, neafectat, oare chiar si altii vor crede asa, chiar si mama ta, aceea mama pentru care noi trebuie intradevar sa ne sacrificam, si mai ales eu, oare va stii sau macar isi va putea imagina ea vreodata imensitatea acestui sacrificiu? «Promisiuni sa nu te iubesc» ah, Caroline, acestea trebuie sa fie promisiunile mele, dar din motive cu totul deosebite, si niciodata nu voi inceta sa simt tot ceea ce ai aprins in mine, mult prea mult pentru a fi imaginat de altcineva inafara de inima mea… si poate de a ta. Domnul sa te apere, ierte si binecuvanteze – mereu si mai mult ca niciodata.
P.S. Reprosurile care te-au condus spre aceasta decizie – iubita mea Caroline – -au fost fata de mama ta si din bunatatea sufletului tau, dar oare exista ceva pe pamant si in ceruri care m-ar fi putut face atat de fericit cat m-ar fi facut placerea de a te fi facut a mea. Si nu mai putin acum ca atunci, ba mai mult acum ca niciodata, tu stii ca as renunta cu placere la tot chiar acum, toate le-as ingropa pentru tine, nu ma voi abtine de la asa ceva chiar daca motivele mele ar fi intelese gresit – nu-mi pasa cine stie acestea si cum le-ar putea folosii, ei vor doar pe tine sa te subjuge, eu am fost si sunt al tau, de bunavoie si in intregime, sa te slujesc, sa te onorez, sa te iubesc… si sa zbor cu tine cand, unde si cum tu vei dorii.

Lord Byron (1788 – 1824) a fost unul dintre cei mai celebrii scriitori ai englezi. Un poet faimos in intreaga lume chiar de la varsta de 24 de ani el a avut o scurta dar foarte pasionala aventura sentimentala cu Caroline Lamb. Presat de mama Carolinei (care se pare ca ea insasi nutrea sentimente amoroase pentru marele poet) Byron s-a folosit de acest pretext pentru a pune capat relatie. Aceasta este scrisoarea de dragoste in care face acest lucru.

No Comments

Scrisori de dragoste celebre : Honore de Balzac pt Evelina Hanska

Ingerul meu iubit,

Sunt aproape nebun dupa tine, atat de nebun pe cat poate fi un indragostit: nu pot scrie impreuna nici doua idei care sa nu te contina pe tine intre ele. Nu ma mai pot gandi la nimic altceva inafara de tine. In ciuda vointei mele imaginatia imi zboara mereu la tine. Te mangai, te sarut, iti soptesc, o mie de idei amoroase despre tine ma coplesec in fiecare clipa. Cat despre inima mea, acolo vei fi mereu – numai tu. Te simt acolo intr-un mod delicios. Dar Doamne, ce se va alege de mine daca tu imi intuneci ratiunea. Am o manie dupa tine care, in aceasta dimineata, ma sperie. Ma trezesc in fiecare dimineata spunandu-mi «Haide, merg la ea» Apoi reusesc sa ma opresc o clipa miscat de simtul obligatiilor. E un conflict infricosator. Asta nu e viata. N-am mai fost niciodata asa. Ai devorat toata ratiunea ma. Ma simt aiurit si fericit de cum incep sa ma gandesc la tine. Ma invartesc nebuneste intr-un vis delicios in care intr-o clipa traiesc o suta de ani. Ce situatie oribila! Coplesit de dragoste, simtind dragostea in fiecare por, traind doar pentru dragoste, simtindu-ma consumat de emotii si prins intr-o mie de paienjenisuri. O, iubita mea Eva, tu n-ai stiut. Am luat portretul tau. El sta acum in fata mea si ii vorbesc ca si cum ai fii langa mine. Te vad la fel ca si ieri, frumoasa, nespus de frumoasa. Ieri de-a lungul intregii zile mi-am zis “ea e a mea!” Ingerii nu sunt batat de fericiti in paradis cum am fost eu ieri.

Honore de Balzac, scriitor francez, pentru Evelina Hanska, o contesa poloneza, iunie 1836

6 octombrie 1833 Dragostea noastra se va inflorii intotdeauna mai frumos, mai proaspata, mai gratioasa, pentru ca este o dragoste sincera si pentru ca dragostea adevarata creste neincetata. Ea este o planta minunata dezvoltandu-se, crescand de la an la an in inima, intinzandu-si mereu frunzele si ramurile, dublandu-si in fiecare anotimp spatiul si parfumul ei minunat. Si, viata mea scumpa, spune-mi, repeta-mi mereu, ca nimic nu va ranii delicatele ei petale, ca va creste mai mare in inimile noastre amandoua, pretuita, libera, protejata, o lume aparte inauntrul vietii noastre.

Honore de Balzac, scriitor francez, pentru Evelina Hanska, o contesa poloneza, octombrie 1836

No Comments

Poezii de dragoste:Dragoste fara odihna-Goethe

Prin nea, prin ceata,

Cu vantu-n fata,

In hau de umbre,

Prin neguri sumbre,

Ceas de ceas! Ceas de ceas!

Nici ragaz, nici popas!

Chinuri mai lesne

As suferi,

Decat aceste

Mari bucurii.

Ah, o-nclinare

Ce inimi uneste,

Ce turburare

Nu zamisleste!

Cum sa ma rup?

Spre codru s-apuc?

Totu-n zadar!

Vietii altar,

N-ai pace, nu

Dragoste, tu!

No Comments

Poezii de dragoste: Amor m-a pus ca tinta de mult sagetii sale- Francesco Petrarca

Amor m-a pus ca tinta de mult sagetii sale;

Si-s ca zapada-n soare; ca ceara-n foc; si sunt

Ca norul care fuge pe cer batut de vant…

Si in zadar, Madona, cer sprijin milei tale.

Din ochii-ti lovitura porni ucigatoare,

Ca nu mi-i leac nici timpul, nici solitarul loc;

Si numai de la tine purced vant, soare, foc,

Cari m-au adus in asta nefericita stare.

Obrazul tau mi-i soare; gandirile-s sageata;

Dorinta – foc. Cu astfel de arme-Amor e gata

Sa-mi ia vederea, sa ma aprinda si strapunga.

Iar ingerescul cantec si dulcile-ti cuvinte

Cu gingasul lor suflu, care m-au scos din minte,

Sunt vantul fara mila ce viata mi-o alunga.

No Comments

Poezii de dragoste: Tristan si Isolda- Camil Baltazar

Cu soarele din toamna asta chilimbara,

Azi ti-am simtit, intaia oara,

Trupul, ca un destin si ca un scut

Pe trupul meu asternut.

Alba ardeai in calma noastra-adorare,

Din care mainile-mi un nimb ti-au fost incins,

Iar toamna cand pojarul si-a aprins,

Ardeam de-a valma-ntr-o tacuta invalvorare.

Puri sub steag de foc pluteam, corabie

Alba; toamna, printre lacrime filtrata

Punea-ntre noi a lui Tristan jurata sabie

De inaltare si de puritate.

No Comments

Poezii de iubire: Cuplu de Ana Blandiana

Cuplu-Ana Blandiana

Unii te vad numai pe tine,

Altii ma vad numai pe mine,

Ne suprapunem atat de perfect

Incat nimeni nu ne poate zari deodata

Si nimeni nu indrazneste sa locuiasca pe muchia

De unde putem fi vazuti amandoi.

Tu vezi numai luna,

Eu vad numai soarele,

Tu duci dorul soarelui,

Eu duc dorul lunii,

Stam spate in spate,

Oasele noastre s-au unit de mult,

Sangele duce zvonuri

De la o inima la alta.

Cum esti?

Daca ridic bratul

Si-l intind mult inapoi,

Iti descopar clavicula dulce

Si, urcand, degetele iti ating

Sfintele buze,

Apoi brusc se-ntorc si-mi strivesc

Pana la sange gura.

Cum suntem?

Avem patru brate sa ne aparam,

Dar eu pot sa lovesc numai dusmanul din fata mea

Si tu numai dusmanul din fata ta,

Avem patru picioare sa alergam,

Dar tu poti fugi numai in partea ta

Si eu numai in cealalta parte.

Orice pas este o lupta pe viata si pe moarte.

Suntem egali?

Vom muri deodata sau unul va purta,

Inca o vreme,

Cadavrul celuilalt lipit de el

Si molipsindu-l lent, prea lent, cu moarte?

Sau poate nici nu va muri intreg

Si va purta-n eternitate

Povara dulce-a celuilalt,

Atrofiata de vecie,

Cat o cocoasa,

Cat un neg…

Oh, numai noi cunoastem dorul

De-a ne putea privi in ochi

Si-a intelege astfel totul,

Dar stam spate in spate,

Crescuti ca doua crengi

Si daca unul dintre noi s-ar smulge,

Jertfindu-se pentru o singura privire,

Ar vedea numai spatele din care s-a smuls

Insangerat, infrigurat,

Al celuilalt.

No Comments

Celine Dion-My heart will go on

1 Comment