Poezii de dragoste: Tristan si Isolda- Camil Baltazar

Cu soarele din toamna asta chilimbara,

Azi ti-am simtit, intaia oara,

Trupul, ca un destin si ca un scut

Pe trupul meu asternut.

Alba ardeai in calma noastra-adorare,

Din care mainile-mi un nimb ti-au fost incins,

Iar toamna cand pojarul si-a aprins,

Ardeam de-a valma-ntr-o tacuta invalvorare.

Puri sub steag de foc pluteam, corabie

Alba; toamna, printre lacrime filtrata

Punea-ntre noi a lui Tristan jurata sabie

De inaltare si de puritate.

Leave a Reply