Poezii de iubire: Cuplu de Ana Blandiana

Cuplu-Ana Blandiana

Unii te vad numai pe tine,

Altii ma vad numai pe mine,

Ne suprapunem atat de perfect

Incat nimeni nu ne poate zari deodata

Si nimeni nu indrazneste sa locuiasca pe muchia

De unde putem fi vazuti amandoi.

Tu vezi numai luna,

Eu vad numai soarele,

Tu duci dorul soarelui,

Eu duc dorul lunii,

Stam spate in spate,

Oasele noastre s-au unit de mult,

Sangele duce zvonuri

De la o inima la alta.

Cum esti?

Daca ridic bratul

Si-l intind mult inapoi,

Iti descopar clavicula dulce

Si, urcand, degetele iti ating

Sfintele buze,

Apoi brusc se-ntorc si-mi strivesc

Pana la sange gura.

Cum suntem?

Avem patru brate sa ne aparam,

Dar eu pot sa lovesc numai dusmanul din fata mea

Si tu numai dusmanul din fata ta,

Avem patru picioare sa alergam,

Dar tu poti fugi numai in partea ta

Si eu numai in cealalta parte.

Orice pas este o lupta pe viata si pe moarte.

Suntem egali?

Vom muri deodata sau unul va purta,

Inca o vreme,

Cadavrul celuilalt lipit de el

Si molipsindu-l lent, prea lent, cu moarte?

Sau poate nici nu va muri intreg

Si va purta-n eternitate

Povara dulce-a celuilalt,

Atrofiata de vecie,

Cat o cocoasa,

Cat un neg…

Oh, numai noi cunoastem dorul

De-a ne putea privi in ochi

Si-a intelege astfel totul,

Dar stam spate in spate,

Crescuti ca doua crengi

Si daca unul dintre noi s-ar smulge,

Jertfindu-se pentru o singura privire,

Ar vedea numai spatele din care s-a smuls

Insangerat, infrigurat,

Al celuilalt.

Leave a Reply