Scrisori de dragoste celebre : Honore de Balzac pt Evelina Hanska

Ingerul meu iubit,

Sunt aproape nebun dupa tine, atat de nebun pe cat poate fi un indragostit: nu pot scrie impreuna nici doua idei care sa nu te contina pe tine intre ele. Nu ma mai pot gandi la nimic altceva inafara de tine. In ciuda vointei mele imaginatia imi zboara mereu la tine. Te mangai, te sarut, iti soptesc, o mie de idei amoroase despre tine ma coplesec in fiecare clipa. Cat despre inima mea, acolo vei fi mereu – numai tu. Te simt acolo intr-un mod delicios. Dar Doamne, ce se va alege de mine daca tu imi intuneci ratiunea. Am o manie dupa tine care, in aceasta dimineata, ma sperie. Ma trezesc in fiecare dimineata spunandu-mi «Haide, merg la ea» Apoi reusesc sa ma opresc o clipa miscat de simtul obligatiilor. E un conflict infricosator. Asta nu e viata. N-am mai fost niciodata asa. Ai devorat toata ratiunea ma. Ma simt aiurit si fericit de cum incep sa ma gandesc la tine. Ma invartesc nebuneste intr-un vis delicios in care intr-o clipa traiesc o suta de ani. Ce situatie oribila! Coplesit de dragoste, simtind dragostea in fiecare por, traind doar pentru dragoste, simtindu-ma consumat de emotii si prins intr-o mie de paienjenisuri. O, iubita mea Eva, tu n-ai stiut. Am luat portretul tau. El sta acum in fata mea si ii vorbesc ca si cum ai fii langa mine. Te vad la fel ca si ieri, frumoasa, nespus de frumoasa. Ieri de-a lungul intregii zile mi-am zis “ea e a mea!” Ingerii nu sunt batat de fericiti in paradis cum am fost eu ieri.

Honore de Balzac, scriitor francez, pentru Evelina Hanska, o contesa poloneza, iunie 1836

6 octombrie 1833 Dragostea noastra se va inflorii intotdeauna mai frumos, mai proaspata, mai gratioasa, pentru ca este o dragoste sincera si pentru ca dragostea adevarata creste neincetata. Ea este o planta minunata dezvoltandu-se, crescand de la an la an in inima, intinzandu-si mereu frunzele si ramurile, dublandu-si in fiecare anotimp spatiul si parfumul ei minunat. Si, viata mea scumpa, spune-mi, repeta-mi mereu, ca nimic nu va ranii delicatele ei petale, ca va creste mai mare in inimile noastre amandoua, pretuita, libera, protejata, o lume aparte inauntrul vietii noastre.

Honore de Balzac, scriitor francez, pentru Evelina Hanska, o contesa poloneza, octombrie 1836

Leave a Reply